Atentie la neatentie!

Am primit astazi urmatorul mail:










Initial m-am bucurat ca sunt chemat la interviu. Apoi am stat si m-am gandit. Am mai facut greseala asta o data in urma cu cativa ani buni. I-am dat verisoarei mele o copie dupa bulentin ca ma face ea reprezentat Avon. Si m-a facut, desi eu nu am semnat nimic cu aia.

Am si uitat de chestia asta, pana cand mi-a venit acasa factura de cateva milioane. I-am sunat pe aia care se ocupau de recuperarea debitului si le-am zis ca eu nu am facut nicio comanda si nu am semnat nimic cu cei de la Avon.

M-au invitat la ei la firma unde am dat o declaratie cu cele intamplate si implicit am turnat-o pe vara-mea. Daca ea m-a lucrat pe la spate eu ce sa-i fac? Vorba aia..decat sa planga mama...Pana la urma am scapat de mizerie, dar disperarea lu' mama cand a vazut factura, drumul pana la Bucuresti, agitatia si toate cele..chiar nu aveam nevoie de asa ceva.

M-am pus pe ganduri. Ce director de resurse umane e Emulia Lazarescu asta cu cont pe gmail? De fapt ce firma e asta cu cont pe gmail? Ca mailul e semnat de ea si trimis de systel.office2@gmail.com. Apoi am dat un search dupa firma. Din start google m-a intrebat: " Aţi dorit să scrieţi: Systel Communications "? Nici nu observasem ca firma e scrisa cu un M. Oricum nu am gasit firma.

Asa ca m-am razgandit. Am eu nevoie de un job, dar nu ma risc. Se pot face multe mizerii cu o copie dupa buletin. Nu am multe chestii pe numele meu, dar de ce sa imi faca altii. :)) Poate sunt eu paranoic, dar mai bine evit decat sa combat.

Filme despre al doilea razboi mondial

De cand am inceput sa joc Company of Heroes am devenit pasionat de filmele si documentarele despre al doilea razboi mondial. Unele, cum ar fi Pearl Harbor sau Saving Private Ryan, le vazusem. Altele, ca de exemplu Zwartboek(cartea neagra) sau La Vita e Bella, care merita vazute, nici nu auzisem de ele.

Aseara am vazut Valkyrie, un film bazat pe fapte reale. Este vorba despre una din multele incercari esuate ale nemtilor de a-l asasina pe Hitler. Desi cunosc prea bine cursul istoriei, suspansul combinat cu dorinta mea ca Hitler sa fi murit, imi lasau impresia ca actorul principal, Tom Cruise, va reusi.

Va las pe voi sa vedeti rasturnarea de situatie si finalul filmului, nu o sa il povestesc eu. Dintre filmele despre al doilea razboi va mai pot recomanda: Pianistul, Schindler's List, Enemy at the Gates, Midway si Kelly's Heroes, un film care pastreaza doar suspansul, scopul final al alctorului principal fiind altul decat razboiul.

De ce nu mai suport Bucurestiul

Zi agitata pentru mine azi. Ies foarte rar din casa pentru distante mai lungi, adica sa circul cu ratb-ul. Casieria de la internet e la doi pasi, cea de la lumina langa ea, piata e la o statie de ratb. Asta in cazul in care trebuie sa merg in piata, ca legume si fructe gasesc si la magazinele din jurul blocului.

Cu alte cuvinte ies doar sa imi vizitez prietenii, cam o data pe saptamana si sa ma intalesc cu fostii colegi de munca, o data pe luna sau chiar mai rar. Si iesirile astea sunt seara sau in weekend. Astazi am iesit in plina zi. Am fost sa ii platesc taxa prietenei mele la facultate.

Nu stiu cum rezistati voi cei care faceti asta zi de zi. Trafic, caini, cersetori, prostie, tute, manelari, claxoane, sirene, vitrine vorbitoare. Stiti si voi mai bine. Doamne!! Se cunoaste ca nu mai lucrez de aproape un an.

Si dupa ce am trecut prin toate mizeriile enumerate mai sus, am ajuns la casierie. Ce sa vezi? Aia grasa care ne lua banii, era singura ma. Rezultatul..coada. Cati bani au astia, daca tu ii rogi cu bani si ei te pun sa astepti?

Daca stii ca romanul isi plateste darile pe ultima suta de metri, mai angajeaza o casiera sau doua. Pe unde te duci sa ii rogi cu bani ei te pun sa astepti. E valabil si pentru CFR, calbu, internet, lumina.

Tu ramai fara serviicile lor daca nu platesti, asa ca stai acolo si taci din gura. Sau te iei de ala care ti se pare ca s-a bagat in fata ta. Sau intrebam casiera daca nu poate sa faca ceva sa mearga coada mai repede. De parca aia ar trebui sa o aduca pe ma-sa de acasa sa o ajute.

Sunt si cazuri de nesimtire in care doamna de la ghiseu sta de vorba cu colega sau isi ia pauza de tigara cand lumea se calca pe cap sa ajunga mai in fata. Asta e tara in care traim. Noi le dam bani sa isi bata joc de noi. Nu conteaza ca e privat sau de stat.

Dragobetele, ziua romanilor indragostiti

Astazi e Dragobetele, ziua romanilor indragostiti. Eu am auzit prima data de acesta sarbatoare in urma cu cativa ani, undeva prin clasa a 12-a, cand am primit un cadou de la prietena mea din acea vreme.

Se pare ca multi inca nu au auzit de ea. Nu prea se ingramadeste lumea sa se casatoreasca pentru o zi sau de proba cum au facut de Valentine's Day. Eh, a picat si aiurea. Martea. Pai Valentine's day a fost sambata.

Stati linistiti ca nu o sa ma iau de ziua asta. Nu o sa fac praf si Dragobetele, dar nici nu o sa il sarbatoresc. Pentru mine este doar o zi inventata de romanii patrioti si clasici. Pai ce, doar americanii sa aiba ziua indragostitilor? Sa avem si noi ziua noastra.

Avand in vedere ca pentru Alina, prietena mea, Dragobetele reprezinta ziua indragostitilor si nu Valentine's day, o sa ii dedic una din melodiile mele preferate cand vine vorba despre acest gen de muzica.

Si pentru ca ma simt bine azi, o dedic si tuturor indragostitilor care nu astepta zile speciale pentru a fi atenti cu jumatatea lor si pentru care ziua indragostitilor este in fiecare zi.

Despre jocuri

Unul dintre subiectele de discutie pe care le-am avut cu Marian in tren, a fost gaming-ul. Doar despre asta scrie el pe blog :) . E una din pasiunile noastre comune. Ne aminteam de jocul tineretii noastre. Counter Strike (first person shooter) a fost jocul nostru preferat. A trecut pe locul doi. De ce?

Sunt o gramada de copii care il joaca si au drept de administrator, iar dupa atatia ani in care am jucat acest joc, experienta isi spune cuvantul. E obositor sa fii acuzat ca esti codat de niste copii, mai ales ca nu am folosit nici macar o data coduri. Nici sa vad cum functioneaza. Mi-am satisfacut curiozitatea cu filmuletele de pe youtube.

Alt motiv pentru care nu mai jucam cs atat des este pentru ca a aparut jocul de strategie : Company of Heroes (real-time strategy). Jocul este plasat in timpul celui de-al doilea razboi mondial si este o copie fidela a acestui razboi. In single player campania incepe cu invazia americanilor in Normandia, mai exact plaja Omaha. In multiplayer, unde intalnesti jucatori experimentati sau mai putin experimentati, provocarea continua.

La un an dupa Company of Heroes, cei de la Relic au lansat Company of Heroes: Opposing Fronts, care pe langa americani si wermacht-ul nemtesc din prima parte, ii aduc in razboi pe britanici si divizia de panzer elite a nemtilor. In single player apar inca doua campanii, si anume operatiunea Market Garden(cu nemtii) si eliberarea orasului din Franta, Caen(cu britanicii).

Anul acesta Relic anunta lansarea Company of Heroes: Tales of Valor, care va contine alte trei campanii bazate pe evenimente istorice din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Personal, abia astept sa apara.

Sunt multe de spus despre acest joc pe care il iubesc, dar vreau doar sa va faceti o idee, in speranta ca va trezesc si voua curiozitatea, iar in zilele urmatoare o sa fim in aceasi echipa.

Deprimat de Mircea Badea

Obisnuiesc sa ma uit in fiecare dimineata la Mircea Badea pe net, in cazul in care ma trezesc tarziu si nu prind emisiunea in reluare pe Antena 1. Imi incep ziua mai vesel, ma binedispune si sunt si la curent cu ce se mai intampla.

De la o vreme insa a devenit banal si reuseste sa imi strice ziua. Lasand la o parte faptul ca despre politica nu citeste nimic nou, de cand cu criza asta ma deprima complet. Am inteles si ne dam si noi seama ca "o sa ne ia dracu' pe toti", daca inca nu ne-a luat, dar trebuie sa o repete de fiecare data?

Daca ziarele nu ii ofera ceva nou de citit si comentat sa nu le mai citeasca. Sa nu mai faca emisiunea. Ca telespectator fidel al emisiunii lui, aproape ca stiu ce o sa spuna, am invatat toate replicile si devine plictisitor.

Oare de asta o sa ne ia dracu pe toti, inclusiv pe el? Vede ca scad audientele si simte ca o sa zboare? De asta ne anunta el de o vreme incoace ca se gandeste serios sa nu mai faca emisiune? Pai sa nu o mai faca decat sa ne deprime si pe noi.

Si eu traiesc in Romania si chiar daca nu ma confrunt cu problemele lui (le am si le-am avut si eu pe ale mele) stiu si eu ca statul e mafiot si ca se pisa pe noi, ca politia si justitia sunt mana in mana cu interlopii si ca institutiile statului nu sunt in slujba cetateanului.

PS: Ii multumesc prietenului meu Marian ca ma scapa doua zile de Bucurestiul asta si ma ia cu el acasa la Focsani.

Pasapoarte cu cip biometric

M-am trezit melancolic azi. Si daca faptul ca m-am culcat intr-o primavara timpurie si m-am trezit in mijlocul iernii nu a reusit sa ma scoata din starea asta, un link a facut-o. A venit ca o palma care m-a trezit la realitate. Mi-a adus aminte ca traiesc in Romania.

Despre ce e vorba.. Un blog cu tenta spirituala: Iesirea din Matrix, care ne anunta ca: " Instanta a respins astazi cererea de suspendare a emiterii pasapoartelor cu cip biometric". Pai..la ce va asteptati? Si daca in instanta au pierdut cu statul, continua lupta pe blog.

Cum spuneam si in postul despre microcip, asa actionam noi cand nu ne convine ceva. Scriem pe bloguri si ne trimitem mass-uri. Asta cat inca mai avem voie si ne mai intereseaza. Pentru ca romanul are alte griji: bani de intretinere, grija jobului, ratele.

De aceea si numarul mic de cetateni care lupta cu statul in instanta impotriva introducerii acestor pasapoarte, numai 5000. Pai lupta este ca si pierduta. Noi avem libertatea de exprimare(teoretic), iar ei au puterea, putere care noi le-am dat-o.

In concluzie.. nimic nou. Problemele sunt aceleasi. Tara este condusa tot de smecheri bogati. Oamenii inca mai spera ca se va schimba ceva sau ca vor schimba ei ceva. Pentru cei care inca mai cred in institutiile statului sau in conducatorii nostri, dar si pentru ceilalti, am o melodie:

Sony Ericsson Idou

Anul acesta Sony Ericsson va lansa telefonul Idou, numele urmand sa fie schimbat si comercializat sub o alta denumire, dupa cum anunta cei de la Sony Ericsson pe site. Telefonul a fost prezentat in cadrul congresului de telefonie mobila de la Barcelona.

Conform celor de la go4it, unde puteti gasi mai multe detalii despre telefon si o analiza a "specialistului" Liviu Mihai, Idou se citeste I Do. Am pus specialistul in ghilimele, pentru ca in descrierea facuta de el s-a strecurat o eroare destul de mare pentru un site de profil si citez: "În fine, va fi primul telefon Sony Ericsson cu slot microSD! ".

NU este primul telefon al celor de la Sony Ericsson cu slot microSD, K850 avand dual slot si pentru M2 si pentru MicroSD, iar Xperia X1 doar MicroSD. Deci, Liviu Mihai nu mai tine postul blocat. Sunt oameni competeni care au nevoie de un loc de munca.

Ca utilizator de Sony Ericsson o sa fac si eu o analiza in comparatie cu telefonul pe care il detin de 2 ani, si anume, K800, care desi a mai baut o bere cu mine :)) este in stare chiar buna de functionare. Sa le luam pe rand.

"Eu fac" este din mai multe puncte de vedere un "first timer" pentru cei de la Sony Ericsson. Este primul lor telefon cu o camera de 12 megapixeli, fapt care nu il mai inteleg dupa cateva discutii cu un cunoscator din domeniul fotografiei , dar sunt sigur ca va prinde si va vinde in Romania. Si eu eram mandru ca telefonul meu are camera de 3 megapixeli :)).

Si sistemul de operare in cazul Idou, este un "first timer", si anume Symbian S60 si nu UIQ3. Caracateristicile telefonului le gasiti aici. In asteptarea lansarii, va las cu un video demo al Sony Ericsson Idou.

Leapsa

Am primit si eu o leapsa de la Monica. :)

SUNT: Dani
AŞ VREA: sa am casa mea
PĂSTREZ: multe, poate prea multe chestii
MI-AŞ FI DORIT: sa am o masina
NU ÎMI PLACE: prostia
MĂ TEM: de intuneric
AUD: ce aude un roman normal
ÎMI PARE RĂU: ca timpul trece prea repede
ÎMI PLAC: timpul petrecut cu prietena mea si/sau cu prietenii, calculatorul, internetul, gaming-ul, calatoriile..
NU SUNT: nici prea-prea, nici foarte-foarte
DANSEZ: cand ma simt bine
NICIODATĂ: nu am iesit din Romania
RAR: iau o decizie fara sfaturi
PLÂNG: mult mai rar ca inainte
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: ancorat in realitate
NU ÎMI PLACE DE MINE: ca sunt nehotarat
SUNT CONFUZ: da, am si momente de genul asta
AM NEVOIE: de bani si timp
AR TREBUI: sa ma las de fumat

Pasez si eu leapsa mai departe catre: Eddy si Andera.

Valentine's Day

Niciodata nu am inteles de ce oamenii asteapta o sarbatoare ca sa isi arate dragostea sau sa isi ureze toate cele bune prin mesaje standard. Nu ma refer doar la sarbatoarea asta importata ci si la Craciun, Pasti sau revelion. Daca au ceva de spus sau de oferit..de ce nu fac asta in fiecare zi sau de cate ori au ocazia? De ce nu suntem zi de zi plini de caldura si iubire?

Poate ca unii o fac sa aiba ce sa povesteasca : i-am luat prietenei/ prietenului meu... altii ca sa aiba ce sa raspunda la intrebarea : ce i-ai luat prietenei/ prietenului tau? La unii poate a devenit obisnuinta. Sau poate imi caut eu o scuza pentru ca nu i-am oferit nimic special prietenei mele =)). Dar daca am ceva special de oferit saptamana viitoare ce fac? Astept urmatorul Valentine's day sa ii ofer.

Pe de alta parte :)) (prietenii stiu de ce rad), e bine ca exista sarbatori, ca asa ne mai amintim si noi ca suntem oameni, nu roboti. Doar ca iti lasa un gust amar cand primesti un mesaj de la cineva cu care nu ai mai vorbit de ani de zile si de la care nu ai mai primit mesaje de la Craciunul trecut. Sau cand primesti acelasi mesaj standard de la doua persoane diferite. Decat sa trimiti acelasi mesaj la toata agenda, mai bine personalizezi cateva pentru persoanele dragi.

Cand eram mai mic am vazut o fotografie care ii apartinea mamei mele. Nu imi amintesc cine era in poza, dar stiu ce scria pe spate: "Nu privind sa iti amintesti, ci amintindu-ti sa privesti". Asa ar trebui sa fie si cu sarbatorile astea. Sa nu asteptam Craciunul sau Pastele ca sa rasfoim agenda telefonului pentru a trimite sms amicilor, ci sa facem asta mai des. Parerea mea.

Din nou in Bucuresti

Am fost din nou plecat acasa la parintii mei. Nici nu v-am anuntat si imi cer scuze. Stiu ca am lipsit destul de mult, dar am vrut sa vad cum ar fi daca as reveni in orasul natal. Concluzia este ca nu ar fi chiar bine, dar daca nu se mai poate..

In primul rand nu prea cred in relatiile la distanta si avand in vedere ca Alina ramane in Bucuresti, cred ca usor, usor s-ar strica relatia oricat de mult am incerca noi sa ne mintim ca o sa fie bine. Apoi prietenii. Nu am multi, dar cei pe care ii am, sunt aici, in Bucuresti.

In al doilea rand, cum zicea si Simona .. am plecat de acolo sa fiu independent, sa fiu liber. Chiar daca parintii mei stau la tara, sunt destul de aproape de mine si sunt genul de copil care face tot posibilul sa nu ii supere, desi sfaturile lor mi se par comuniste, ceea ce poate duce la conflicte.

Ideea e ca nici in Bucuresti nu mai pot sa stau daca nu imi gasesc un job. Nu credeam ca o sa imi fie atat de greu sa gasesc de munca, dar se pare ca incet criza economica prinde contur. Intr-o luna de cv-uri depuse, nici macar un interviu. Prost moment sa iti cauti job.

Cei care mai cred in zodii, spun ca balantele sunt nehotarate. Au dreptate. Iau greu o decizie si mereu am considerat ca asta e un defect al meu. In situatia asta, cred ca e bine sa ma gandesc mai mult, pentru ca in momentul in care m-am hotarat sa ma intorc la Caracal, totul se schimba. Ramane de vazut cum vor evolua lucrurile. Pana atunci va doresc un weekend deosebit.